Sunt exact ca pasarile prinse in colivie.
Arata frumos pe dinafara, aproape poleita cu aur, are o usita tintita cu pietre pretioase, dar pe dinauntru miroase a temnita.
Pare spatioasa chiar luminoasa , dar oare de ce tipa pasarea si se zbate de pereti ei ?!
Ea este sufletul tau, care nu are loc in interior de prea multe rani.
Ai pus mereu cate o rana noua si cand nu a mai fost loc, ai impins mai adanc si ai batut si mai tare in pereti sufletului ca sa intre si urmatoarea.
Chiar daca loc nu mai era, ai facut rost de alta rana si a incaput aceasta si urmatoarea, si tot asa pana cand prima rana s-a aplatizat, s-a lipit de cealalta si s-a format o caramida care a umplut tot ce ar fi trebuit sa fie casa sufletului tau.
Deodata ai simtit o greutate mare chiar in interiorul tau si te-ai intrebat .
De ce mi-e greu sa merg , sa sar in sus de bucurie cand aud pasarelele dupa ploaie ? S-au sa rad si sa plang cand vad un fir de iarba ce adie in vantul dimineti !
Nu am gasit raspunsul nici eu , nici alti. Si am ramas pe ganduri……….
Parca nu eram asa in copilarie ! Atunci, colindam prin livada, cu soarele in par si furnici pe talpi, cu vantul incolacit in jurul braului si mirosul de gogosi tragandu-ma de mana.
Cand am pierdut aceste bucurii ?Ani au trecut si caramida mea si-a schimat culoarea-era NEAGRA.
Nu mai interesa pe nimeni ce era in interiorul meu.Cei care credeam ca ma asculta , am constatat ca nu ascultau, ca si-au pierdut interesul si incet am invatat sa tac, sa nu mai vorbesc.
Era asa de multa tacere in mine ca uneori lacrimi curgeau pe fata mea si erau albe , nu ca ranile din suflet –negre.
Ma gandeam………..Daca acolo jos este atata negru si durere , de unde gasesc ele acel ceva care le transforma in mici cristale. Care este magia ce curata durerea, facand-o sa arunce cu cristale de apa.
Este semnalul ca nu mai poti merge mai departe pana cand nu transformi colivia intr-un loc plin de iubire si culoare.Trebuie sa dai drumul temnitei, sa deschizi ferestrele spre soare si spre cerul inalt. Acolo gasesti randunele vesele care isi canta bucuria de a zbura, fara sa se ingrijeasca de ziua de maine.
Fii ca ele……………..bucurate de zborul in lumina, ia-ti cat timp vrei si cauta vibratia minunii care esti, atinge curcubeul cu aripa ta, iar daca el fuge mai departe si mai departe o face doar pentru ca vrea sa cuprinzi infinitul.
De aici, poti aduce magia in sufletul tau , poti arunca ranile , iar in caderea lor, vor aduce daruri minunate pentru tine.
Intinde mana si culegele sunt ale tale , le meriti pe toate , pentru ca au fost slefuite de fiecare coarda a inimi si fiecare coltisor din tine a pastrat ascuns cate un dar si a dorit sa le dea lumina zorilor de zi.
Priveste ce comori ai primit, nu poti sa nu le simti atingerea…..este placuta si face parte din tine .
Deschide primul dar , respira-l.
NU-I asa ca acum, acolo unde inainte era aceea caramida neagra, este loc pentru primul dar ? Este lumina , iar locul asteapta sa primeasca rand pe rand aceste comori.
Doar tu poti face magia SCHIBARII, ai in tine toata chimia si creuzetul –deci nu sta pe ganduri…. poti incepe.
Mai intai , intreaba-te cine esti .Si daca nu-ti place raspunsul , fii cine vrei sa fii tu.
Fa alegerea !…Priveste la cel care vrei sa fi, si universul te va ajuta , ca cei din jur sa te vada asa cum vrei tu sa te vezi.
Esti o minune, dar ….ai uitat de tine si ai crezut ce alti ti-au spus despre tine.
Acum ca te-ai regasit, arata-te lumii cum esti de fapt, cu sufletul plin de randunele, cu curcubeul in par, cu aripi invizibile pentru ei , dar gata de zbor pentru tine.
Cand ai aflat cine esti , vei sti si de ce ai venit pe acesta lume.
De la inaltimea zborului tau , priveste in jur si afla care este drumul ce te duce spre telul tau.Numai de acolo il vezi-pasarile stiu asta.
Cand mergi pe pamant lucrurile par consistente, grele, viata este plina de primejdii –reale sau inchipuite-corpul tau crede ca nu are nevoie de sufletul tau.
Dar zborul………. este al sufletului si poti sa simti diferenta.Cand pescarusul se arunca in valuri ,el nu se gandeste ca nu stie sa inoate ,el vede doar pestele.
Deci, ia ce iti trebuie exact la timpul tau, nu amana pentru ca pierzi clipa.Urmatoarea nu mai seamana ce cea dinainte.......... asa cum nici tu nu mai esti cel de acum o clipa.
15.06.2009
IDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu